Ei pot transforma o jucarie intr-o lume, si o lume intr-o jucarie.

"Imaginatia copilului este altceva decat imaginatia poetului: exploatare de spatii inchise."

Imaginatia copiilor este una pura si lipsita de griji, neinfectata de toate rautatile din "exterior". pentru un copil fiecare obiect, insecta, floare colorata este o bucurie. Ei pot transforma o jucarie intr-o lume, si o lume intr-o jucarie. Copiii vad totul mult mai simplu, reusind sa dea raspunsuri rapide si folositoare unui adult.

Spre exemplu:
un adult: "Copiii mei sunt foarte rai. Nu ma asculta deloc!"
un copil: "De ce?"
Imaginatia unui copil nu are limite. Sunt fiinte simple care stiu sa-si rezolve micile probleme foarte simplu. Copiii sunt pajnici si singurul razboi care are loc vreodata in lumea lor e acela intre balaur si print, unde binele castiga mereu. Ca si copil nu esti prins in teroarea discutiilor politice (despre cine o sa faca mai mult ca cine...), istorice (despre cine a omorat mai multi oameni ca cine si in ce batalii...) sau alte discutii aiurite a celor mari. "De ce?" este intrebarea care ii fac mai "intelepti" pe cai mici in comparatie cu adultii care cred mereu ca ei au dreptate si care sunt prea mandri pentru a recunoste ca ei nu stiu anumite lucruri.
Spre deosebire de acesti mici oameni in devenire, adultii stiu prea multe despre societate petru a mai putea vedea frumusetea vietii si a naturii ce ne inconjoara. Unui adult nu poate sa ii mai placa furnica, care tocmai s-a urcat pe degetul proptit in pamans sau buburuza care se urca pe cel mai incalt fir de iarba incercand sa fie mai aproape de soare. Adultii sunt prea coplesiti de problemele banilor cu care cred multi ca pot cumpara pana si fericirea sau de adevarul pur si necenzurat despre lume, oameni, viata si moarte.

Copilul cand se naste e ca o floare. Creste umpic si observa lumea, care il fascineaza, si vrea si el sa participe la acest carnaval al vietii. Este inca mic si firav, imaginandu-si si visand la o lume mare plina de fericire si iubire. Copilul creste si se loveste de anumite adevaruri care ii impiedica imaginatia sa se joace. Se loveste de incapatanarea, egoismul, minciuna si ura oamenilor unii fata de altii. Copilul devine adolescent si, tot fara probleme, isi continua viata afirmand ca nu mai este un copil! Intr-un final copilul ajunge adult si se loveste de adevarata problema: "supravietuirea"! Adultul acuma si-a dat seama ca este lumea si crede ca nu trebuie tratata ca pe un joc. In final adultul tanjeste dupa clipele copilariei.


"exploatarea de spatii inchise"
Nu am prea inteles eu prea multe din aceste cuvinte si poate ca un adult mi-ar considera parerea ca fiind gresita. Dar inca sunt un copil..(nuUu???) Dupa parerea mea un adult devine din ce in ce mai inchis in el impreuna cu gandurile si grijile lui, nepermitand nimanui sa intre in mintea sa. Imaginatia unui adult e ca si cum am incerca sa scoatem apa dintr-un lac aproape sacat; la un moment dat apa se termina si adultul ramane fara idei. Nici un poet nu poate creea ce poate creea mintea unui copil. Poetul este un om foarte complex in ceea ce simte: e trist, e fericit, uraste, iubeste, e revoltat, e recunoscator, e incurcat in viata. Un poet foloseste mult prea multe cuvinte cu nonsens in text; in concluzie cititorul trebuie sa citeasca de mai multe ori poezia pentru a-i intelege mesajul. Un copil are in el doar fericire si iubire: cele doua sentimente care dau nastere imaginetiei pure si autentice.